Pronumele scurte în sârbă: me, te, ga, joj și unde le pui
În sârbă, pronumele de complement au două serii. Formele lungi, accentuate (njega, tebe), le păstrezi pentru accent și după prepoziții. Dar în vorbirea de zi cu zi sârbii folosesc formele scurte, neaccentuate, numite clitice: la acuzativ me, te, ga, je, nas, vas, ih; la dativ mi, ti, mu, joj, nam, vam, im. Spui „Vidim ga“, nu „Vidim njega“. Două lucruri contează. Întâi, alegi forma după caz și persoană. Apoi, ții minte unde stă: cliticul nu e niciodată primul în propoziție, ci pe locul al doilea. De aceea „Vidim ga“, dar „Danas ga vidim“ — pronumele sare imediat după primul cuvânt. La dativ: „Dajem ti knjigu.“ Hai să le punem în practică, frază cu frază.
Exemple
- Vidim ga. I see him.
- Dajem ti knjigu. I'm giving you a book.
- Zovem je. I'm calling her.
Lecția completă
Tot ce e în videoclip, în text.
-
Vrei să spui „Vidim ga“, dar spui „Vidim njega“. Te înțeleg, dar suni rigid, ca dintr-un manual. Sârbii folosesc în vorbirea de zi cu zi pronume scurte, neaccentuate: me, te, ga, joj. Hai să le stăpânim.
-
Iată despre ce e vorba. Când înlocuiești un substantiv cu „njega, nju, njih“, sârba are două forme. Cea lungă, accentuată: mene, tebe, njega. Și particulele scurte, neaccentuate, numite clitice: me, te, ga. În vorbirea obișnuită folosești aproape mereu formele scurte.
-
Sunt două serii, după caz. Acuzativul — adică „pe cine, ce“, complementul direct: me, te, ga, je, nas, vas, ih. Și dativul — adică „cui“, cel căruia îi dai sau îi spui ceva: mi, ti, mu, joj, nam, vam, im. Nu trebuie să le știi pe toate dintr-odată; uită-te cum lucrează.
-
Să începem cu cel mai des. Vrei să spui că îl vezi. Nu îți trebuie lungul „njega“ — e de ajuns un singur „ga“: Vidim ga. „Îl văd.“ Acel „ga“ e acuzativul lui „on“ — forma scurtă pentru „njega“. Vine imediat după verb, pe locul al doilea în propoziție. Așa vorbesc sârbii cu adevărat.
-
La fel și pentru ea. Dacă suni o fată, nu spui „Zovem nju“ — folosești scurtul „je“: Zovem je. „O sun.“ Acest „je“ e acuzativul lui „ona“. Atenție — arată la fel ca verbul „je“ de la „biti“, dar aici înseamnă „nju“. Le deosebește locul din propoziție.
-
Acum dativul — cui îi dai ceva. Vrei să spui că îți dau o carte. În loc de lungul „tebi“, folosești scurtul „ti“: Dajem ti knjigu. „Îți dau o carte.“ Acel „ti“ e dativ — destinatarul acțiunii. Stă imediat după verb, abia apoi vine „knjigu“. Verb, apoi clitic, apoi restul.
-
Încă un dativ, de data asta pentru ea. Dativul lui „ona“ e „joj“ — un cuvânt care îi încurcă des pe începători. Dacă îi spui ceva: Kažem joj istinu. „Îi spun adevărul.“ „Joj“ înseamnă „njoj“ — dativul scurt al lui „ona“. Nu se confundă cu acuzativul „je“: „je“ e pe cine văd, „joj“ e cui îi vorbesc.
-
Iată regula-cheie despre poziție. Pronumele scurte sunt clitice — neaccentuate, niciodată primele în propoziție. Se sprijină pe primul cuvânt și stau imediat după el, pe locul al doilea. De aceea „Vidim ga“, nu „Ga vidim“. Aceeași regulă e valabilă și pentru „se“ și „sam“.
-
Uite cum sare cliticul când propoziția nu începe cu verbul. „Vidim ga“ — verbul primul, „ga“ după el. Dar dacă începi cu „Danas“: Danas ga vidim. „Îl văd azi.“ Acum „danas“ e primul cuvânt, iar „ga“ sare imediat după el — departe de verbul „vidim“. Cliticul urmează locul al doilea, orice ar fi primul.
-
Și când îți trebuie forma lungă? Trei cazuri. După prepoziție merge mereu cea lungă: „za njega“, nu „za ga“. Când subliniezi ceva: „Vidim njega, ne nju“. Și când răspunzi printr-un singur cuvânt: „Koga?“ — „Njega“. Altfel, în vorbirea obișnuită, forma scurtă.
-
Privește prepoziția în acțiune. După o prepoziție ca „za“ e obligatorie forma lungă — cliticul nu poate sta acolo: Ovo je za njega. „Asta e pentru el.“ Spui „za njega“, niciodată „za ga“. După prepoziție mereu forma lungă, accentuată. Ține minte asta ca pe o regulă fermă.
-
Și acum capcana principală — motivul pentru care ești aici. Nu pune forma lungă peste tot. „Vidim njega“ fără un accent special sună rigid și ca din carte. Într-o propoziție normală e pur și simplu „Vidim ga“.
-
Și a doua greșeală frecventă — pui cliticul la începutul propoziției. „Ga vidim“ nu e bine, fiindcă cliticul nu e niciodată primul. Trebuie după primul cuvânt: „Vidim ga“ sau „Danas ga vidim“. Locul al doilea, mereu.
-
Să recapitulăm. Pentru vorbirea de zi cu zi folosești pronumele scurte: acuzativ me, te, ga, je, nas, vas, ih; dativ mi, ti, mu, joj, nam, vam, im. Sunt clitice — niciodată primele, mereu pe locul al doilea. Forma lungă — njega, tebe — o păstrezi pentru accent și după prepoziție. „Vidim ga“, nu „Vidim njega“.