Verbul imati / nemati în sârbă: imam, nemam și cazul potrivit
„Imati” înseamnă „a avea” și e printre cele mai folosite verbe din sârbă. Vestea bună: la prezent seamănă mult cu româna — imam, imaš, ima, imamo, imate, imaju. Regula cheie e că obiectul stă la acuzativ, exact ca în „pe cine? ce?”: de aceea spunem Imam sestru (sestra devine sestru). Substantivele masculine neînsuflețite nu se schimbă — Imaš li auto? Atenție însă la negativ: nu se spune niciodată „ne imam”, ci forma sudată într-un singur cuvânt, nemam. Iar după nemam obiectul trece de obicei la genitiv, ca în Nemam novca sau nemam vremena. Dacă știi rusă, genitivul după negație îți va părea firesc; partea de reținut e tocmai cuvântul lipit nemam.
Exemple
- Imam sestru. I have a sister.
- Nemam novca. I have no money.
- Imaš li auto? Do you have a car?
Lecția completă
Tot ce e în videoclip, în text.
-
„Imam sestru.“ Ușor, nu-i așa? Dar negativul nu e „ne imam“ — ci un singur cuvânt sudat, „nemam“. Și atunci obiectul trece adesea în alt caz. Hai să lămurim asta până la capăt.
-
„Imati“ înseamnă „a avea“ — îl folosești tot timpul: pentru lucruri, familie, timp și obligații. Cea mai importantă regulă: după „imati“, obiectul stă în acuzativ, cazul care răspunde la întrebarea „pe cine, ce“.
-
Iată prezentul verbului „imati“. „Ja imam, ti imaš, on ima, mi imamo, vi imate, oni imaju.“ Accentul cade pe forma „imam“ — asta înseamnă „eu am“, forma pe care o vei auzi cel mai des.
-
Primul exemplu. „Sestra“ e de gen feminin și la acuzativ își schimbă terminația: „sestra“ devine „sestru“. De aceea spunem: Imam sestru. Vezi cum terminația A s-a transformat în U — acuzativul în acțiune.
-
Acum ceva ce pare o excepție, dar nu este. „Auto“ e masculin și neînsuflețit, iar astfel de substantive rămân la fel la acuzativ — nu se schimbă nimic. Imam auto. „Auto“ e identic și la nominativ și la acuzativ — de aceea sună ușor.
-
Acum negativul. Asta e esențial: negația verbului „imati“ nu sunt două cuvinte. Nu spunem „ne imam“. „Ne“ și „imam“ se contopesc într-un singur cuvânt — „nemam“. E neregulat, dar așa se spune mereu.
-
Iată cea mai frecventă greșeală a începătorilor. „Ne imam“ nu există în sârbă. Mereu „nemam“. La fel pentru toate persoanele: nemaš, nema, nemamo, nemate, nemaju.
-
Și a doua parte a capcanei. După „imam“ afirmativ, obiectul e la acuzativ. Dar după „nemam“ negativ, obiectul trece adesea în genitiv — cazul care răspunde la întrebarea „al cui, a ce“.
-
Să vedem asta pe un exemplu. „Novac“ după „nemam“ trece la genitiv și devine „novca“. De aceea e corect: Nemam novca. Nu „nemam novac“, ci „nemam novca“ — genitiv după negație.
-
Aceeași capcană cu cuvântul „vreme“. După „nemam“ nu spunem „nemam vreme“ — corect e „nemam vremena“, cu genitiv.
-
Cum pui o întrebare? Adaugi particula „li“ după verb. „Imaš li auto?“ înseamnă „Ai mașină?“. Simplu și foarte frecvent în vorbire. Imaš li auto?
-
În final, „imati“ formează multe expresii de zi cu zi. „Imati vremena“ — a avea timp liber. „Imati pravo“ — a avea dreptate. Merită să le ții minte ca expresii gata făcute.
-
Să recapitulăm. „Imati“ cere acuzativ: imam sestru. Negativul e mereu cuvântul sudat „nemam“, niciodată „ne imam“. Iar după „nemam“ obiectul trece la genitiv: nemam novca, nemam vremena.